Cu toţii ne naştem şi murim într-o bună zi.
Realitatea vieţii este cruntă, dacă nu cel puţin patetică.
Ce rămâne după ? Praf şi pulbere, mai exact nimic.
Acest lucru atât de simplu precum temporalitatea vieţii este atât de greu de digerat pentru oameni încât aşa cum spune Nietzsche omul şi-a creat iluzia vieţii de apoi pentru a suporta calvarul acestei crunte realităţi.
Speranţa unei vieţi mai bune după moarte, iluzia că ceva ne aşteaptă după, ne împinge să rezistăm în această viaţă şi să ascultăm ca nişte mieluşei de ce ni se spune în cărţile evanghelice.
Oare nu ar fi mai simplu să ne trezim ? Mâine este altă zi şi din păcate precum apa din pahar, viaţa se scurge şi trebuie profitat de ce avem.
Ce ne împiedică ? Noi ne împiedicăm prin lupta noastră pentru dominarea celuilalt. Omul, un animal domesticit cu instincte sălbatice, nu face altceva decât să caute satisfacerea dorinţelor personale: puterea, gloria, bogăţia, etc.
Nu sunt comunist şi nu aberez pentru să şi eu dorinţe dar totuşi … nu se poate oare mai bine ? nu poate omenirea să creeze ceva mai bun ?
Eu cred că da şi asta este ce mă impinge în a căuta soluţii la toate problemele ce ne înconjoară, atât cât pot evident. Spiritul de stânga mă împinge la revoltă contra condiţiilor actuale de viaţa şi la căutarea permanentă de soluţii.
Motiv de gândire:
– oare o societate care investeşte mai mult în cercetare pentru găsirea de răspunsuri la problemele care ne apasă pe toţi precum viaţa este imposibil ?
România alocă în prezent doar 0,5% din PIB cercetării-dezvoltării (sursă Ministerul Educaţiei)
– oare nu putem face în aşa fel încât viaţa tuturor să conteze puţin mai mult şi să asigurăm o viaţă decentă pentru cât mai multe persoane ?
1% dintre cei mai bogati oameni din lume detin 40% din averile totale mondiale, in timp ce 50% din populatie acumuleaza doar 1% din averi – este concluzia unui raport al Institutului Mondial de Cercetare si Dezvoltare Economica (WIDER) de la Universitatea Natiunilor Unite
– oare investiţiile nu trebuie concentrate mai mult către om şi viaţa sa decât către structuri abstracte ?
Intre 2005-2008, cultele religioase din România au beneficiat de sume în valoare de 362.474.789 RON mai exact 3.623.747.890.000 lei (sursă Secretariatul de Stat pentru Culte).