Cu totii stim de micii si berea de 1 mai. Pentru cei mai multi romanii asta si reprezinta 1 mai. Desigur pe langa ziua libera si mersul la mare, asta daca nu cumva este iarba verde.
Reducerea normei orare zilnice de lucru care stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai, de sărbătoare internaţională a lucrătorilor este uitata, data la o parte. Faptul ca in anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore, nu mai este stiut decat de cativa „soareci de biblioteca”.
Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii). Atunci sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mărşăluit 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket din Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65 de mii. În timpul unei demonstraţii, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaţilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi.
În ţara noastră, aniversarea zilei de 1 Mai ca zi revendicativă şi sărbătoare internaţională a muncii s-a suprapus sărbătoririi mai vechi a Armindenilor, sărbătoare păgână a primăverii.
La Bucureşti exista tradiţia ca de Paşte, Sfântul Gheorghe şi 1 Mai, poporul să iasă la iarbă verde la Grădina Bordei. Şi lumea bună sărbătorea în felul său venirea primăverii, prin bătăi cu flori de la Şosea. În felul acesta, sărbătorirea zilei de 1 Mai cu caracter muncitoresc, dar şi de bucurie legată de venirea primăverii, s-au suprapus pana la contopire. Dar odata cu 1940 ea a fost stopata.
Ea a fost reluată în 1945, dar într-un nou context, prilejuit de venirea la putere a Partidului Comunist. Dintr-o sărbătoare populară, ziua de 1 Mai s-a transformat într-o prăznuire a “conducătorilor iubiţi”, în calvarul parăzilor acelea groteşti, cu adunări pe întreprinderi, în locuri prestabilite, la ore timpurii ale dimineţii, urmate de marşuri obositoare de kilometri şi de staţionări îndelungi în picioare, defilări cu pancarde şi flori de hârtie.
Acum dintre toate semnificatiile nu a mai ramas nimic. Doar partea cu iesitul la iarba verde. Şi asta doar pentru ca este zi libera. Problemele sociale care ar trebui sa fie o tema centrala a acestei zile, ca aceea care a unit atatia oamenii in 1886, nu mai reprezinta nimic. Şi nu putem vorbi de nici o sarbatoare ca inainte de 1940 atata timp cat oamenii nu mai stiu sa respecte natura. Acum se bucura doar de PET-ul din care au baut bere, de punga in care au fost mici şi de ustelsilel de plastic, de unica folosinta. Şi toate acestea nu au nimic de-a face cu natura. Au de a face doar cu persoana lor.
O persoana foarte egoista.
by Petru Solomon