In memoriam Octavian PalerÎn urmă cu un an am pierdut un reper pe care tocmai începusem să îl descopăr. Dincolo de tristetea care mă înconjoară când îmi alergă prin gând spiritul lui, rămâne tăcerea, dincolo de tăcere sunt amintirile. Au ramas cărtile si vorbele lui … ne-a îndemnat, deseori, să renuntăm la vigilentă, si ne-a atentionat mereu, că viata curge ireversibil. A fost mai mult decât putem noi spune.

Mass media în majoritatea ei l-a uitat, a preferat să se bălăcească în mediocritatea zilnică si ca de fiecare dată preferă scadalul si comercialul. Mă simt violat, îmi e scârbă.

Regret plecarea lui … pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu, despre tot ce tine de lumea asta.

Interviu cu Dumnezeu – de Octavian Paler

– Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
– Daca ai timp… i-am raspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebari ai vrea să-mi pui ?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a răspuns:
– Faptul că se plictisesc de copilarie, se grăbesc să crească…, iar apoi tânjesc să fie copii; că îsi pierd sănătatea pentru a face bani…, iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapăta sănătatea. – Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca si cum nu ar muri niciodată si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
Apoi am întrebat:
– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viată pe care ai dori să le învete copiii tai ?
– Sa învete că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…, si că dureaza mai multi ani pentru ca acestea să se vindece ; să învete că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ; să învete că există oameni care îi iubesc dar, pur si simplu încă nu stiu să-si exprime sentimentele ; – Să învete că doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit ; să învete că nu este suficient să-i ierte pe ceilalti si că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei însisi.
– Multumesc pentru timpul acordat…, am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

by Eduard Stoica

HAIDEȚI SĂ LUCRĂM ÎMPREUNĂ!activists@pes.ro

www.pes.ro, 2019 © All Rights Reserved PES activists România